rămân din tine arpegii
celule de anemone
înmugurind a frig
din mine se aud păsări
în ecou

în ochii tăi urlă cerbii
plecând în cortegii
la nunta mâinilor noastre

jumătate de tine e fum
jumătate de mine e apă
cascade de trupuri
fără cădere-n pământ

ne iubim aproape de cuvinte
durerea ni se-așterne
mereu pe același portativ

îmi cânți din alt mit
balada luntrei
spre țărmul acela
de prea departe
unde te-așteaptă
doar umbra mea și
vreascurile din care Tatăl
aprinde ultimul foc