la marginea unei cruci se întindea alta mai mică, mai ascuțită, mai deasă, se vedea o scamă pe perdea și simțea atingeri lascive ale unor degete ude, alteori erau pumni cu sânge, își trăia viața între 2 ochiuri de sârmă cu peretele de podea și peretele de lustră, era uneori amuzat de reflecțiile plăpânde ce-i uscau pielea, se gândea cu groază la momentul când ținerile se vor sparge, uneori nici nu prea credea acest mit, dar parcă acea scrijelitură dintre urcuș, deal și sare amintea de altceva, uneori se mai lăsa în bătaia adierilor de praf, îi plăcea astfel să se umple(cu materie cenușie), alteori auzea zgomote și la unele trepida, aștepta cu nerăbdare zgomotul de el numit albăstreală împăturită, chiar știa momentul când urma să apară, când buza avea urme de cui și cineva mânca