poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-29 | |
La fereastra mea intunericul isi roade unghiile.
Negrul de-afara ma pandeste in fiecare noapte cu aerul ca are ceva de spus, ceva important care nu sufera amanare. Il ignor de fiecare data, n-am timp sau n-am chef sa-l ascult sau poate mi-e frica si ma fac ca nu-l vad. Astept dimineata ca pe un drog: albul, lumina orbitoare, zgomotul strazii, toata foiala zurbagie a pasarilor gurese si cadenta dusurilor vecinilor mei. Intunericul pleaca brusc, lasa in urma doar un praf minuscul de oboseala pe ochii mei si pofta acuta de cafea. Ii pandesc plecarea cu coada ochiului, furisat, ca nu cumva sa se intoarca din drum si sa-mi faca semne, sa ma cheme, sa ma ademeneasca cu vorbe parsive si sa-l privesc in ochi. Stiu ca va veni din nou insinuant si lasciv, sa-mi zgarie fereastra cu unghia crapata, sa-mi aminteasca ca exista, ca nu cumva sa uit, ca nu cumva sa-mi fac iluzii. Uneori e linistit, asteapta cuminte si face pasente isi pune masca trista si scheauna inabusit. Alteori e violent, arunca cu grindina in geamuri si latra si musca din plopi si urla la luna. Nu-l bag in seama niciodata, desi stiu ca e acolo si stiu ca stie ca stiu si asta l-ar scoate din minti daca timpul lui ar fi la fel de limitat ca al meu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate