scenă cu poet și o idee
sleită pe un colț de pat
mâncând semințe
obsedată că e femeie
într-un carnaval de flori de stil
metafora și comparația
litota, hiperbola, comorația
sinecdoca, și o personificare
printre care
și un hiperbat
singurul bărbat;
ba nu mai este și-un oximoron
în acest bordel
madamă-i poezia, cine alta,
iar rima este dalta
cu care forma devine un balsam
auditiv
intră ritmul ca un uragan
scoate silabe, picioare și cuvinte
să se-nvețe minte
și asta care-mi taie respirația,
cum o cheamă,
blonda ca de music hall, inspirația
curvă bătrână deghizată în codană.

Ce vreți, poetul șade stană
ca pe soclu.
Faima, altă damă,
îi face-n vis cu ochiul.