Strânge ridurile,
mă strecor printre ele
să-ți topesc
literele de ceară,
ca pe ouă-condeiate,
surâsul.
Adună bob cu bob
înstelările
și fir cu fir
mările
să-ncojor stabilopozii
cu amazoanele-meduze.
Scoate,
din cămașa ta din cui,
pelteaua
flautul
și buzele moi.
Lipește trupul subțiat blajin
de mine
să ne sfințim
cetatea
cu apa de la Lourdes.

Te-aștept
zidită-n vară,
înfășurată-n caprifoi.