un gând monolitic prin țeastă
bolborosind, dând în fiert cum laptele.
fiecare-și ia pocalul de inox; hai!
beți-mă, însetaților de aiureală,
mușcați din lexicul creierului meu ca
dintr-o amandină. încet!
Zgândăriți-mi cuvintele
ca pe niște bube împuroiate.
n-o să găsiți mierea umană
în atriile mele. Puneți-mi zăvoare la gură,
am să vorbesc prin crestătura palmei,
urlat. Am să vă scuip cu lacrimi de bucurie
că pot gândi cu inima, muștelor de-o zi,
anofelilor...
pune-mi tu, iubito, un plasture și
ia laptele de pe foc.