Primăvara n-a fost
acum vreun an
nu, n-a fost an de an

primăvara dă colț
mereu
de după orice colț
cînd nu te-aștepți

pîndește în mii de bulbi
umflați
de dorul vieții
precum testicolul de taur

primăvara
e aici, în rizomi
și în mugurii
ce tresar și se îngroașă
cu fiecare rază
ce le ațîță
zi de zi
înfiorarea

primăvara
este acest iureș
acest înc-o dată
iar și iară
tresăltînd
sub scoarța străveche
a anotimpurilor

fiorul ce se zbate
în gușa leneșei șopîrle
palpitul albastru al venei
pe tîmpla scorojită
a vremii