poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-02 | |
Vine o zi
cand tot ceea ce am creat se destrama usor lasand loc deznadejdei dar si a sperantei de a o lua de la capat... Vine o zi cand tot ceea ce era atat de frumos ramane doar un nou vis pe care-l avem amandoi, si atat... Nimic mai mult... nimic din ceea ce am fi putut visa impreuna sau cladi impreuna... Ramanem cu golul etern care umple spatiul dintre noi si apoi dispare-n neant fara a lasa loc nici unei sperante... E greu s-o iei de la capat mai ales atunci cand pentru tine lumea s-a terminat la o singura fiinta si viata s-a topit intr-un singur vis in care eram amandoi... Vine o zi... si apoi alta, fara ca timpul din noi sa ma astepte un pic... sa ne trezim, sa stam si sa judecam faptele, sa iertam si sa acceptam greutatea unui compromis, atunci cand iertam... Vine o zi cand ne trezim iubind, dar neiubiti... vorbind, dar neascultati... plangand, dar nemangaiati... Aceeasi zi in care totul se termina in tine, pentru ca totul a inceput in mine... si s-a contopit in noi... care “noi”? Acum suntem iarasi “tu” si “eu” pentru ca totul s-a topit intr-o clipa de uitare... Uitasem de fapt ca a fost o zi in care existam unul pentru celalalt...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate