Foaie verde măr domnesc
mare har de reușesc
să aștern iar epigrame
cu priză la domni și dame
și pe toți să-nveselesc
cu umorul bătrînesc.
Floare dalbă de caisă
epigrama e proscrisă
colea-n saitul agoniei
ca dușmana poeziei
fără milă cenzurată
dar de vreți o facem lată
și pornim o șezătoare
de stă mîța-n trei picioare
și motanul pe cuptor
stă-n al patrulea picior.
Frunză verde Genunean
ești epigramist în van
de nu ne mai faci o rimă
Atropei îi dăm o primă
dacă scoate la vedere
a umorului avere
și alimentează priza
cu Ion al lui Diviza
și Sorin epigramistul
nu mai zic de alchimistul
și de fetele cu har.
Sper că nu e în zadar
ruga mea de revenire
la râsul în nesimțire
și la simplul ei catren
epigrama-i un poem.