Erau atat de reale irizatiile multicolore ale elitrelor, gustul metalic
De parca muscasem dintr-o aripa de seleniu, paienjenisul de netrecut al ochilor
Nemarginita intindere perfect plana, djinnul aparand din fumul unor flacari subpamantene
El, Iblis, cunoscator al tuturor limbilor si misterelor graii asa:
"Din sarea lacrimilor a 666 de ingeri acest desert este format
Din imperiile ce la zenit ajunse, spulberate-au fost de harmattanul* dezlantuit
Din pulberea oaselor primului om pana la cea din urma crima.
Priveste nefiinta cum in orice forma se muleaza, stergand orice contur
Scarabeul ce si-a depus ouale in soare, Noul in jurul caruia se va roti universul
Mesagerul orb si fara sete trezit din cavitatea unde batea inima unui zeu."
Trezit din acest cosmar, firicele de nisip erau acolo unde aveam odata picioarele...

*Harmattan este un vant care bate in desert, un cuvant care vine dintr-o limba africana vestica si inseamna “a-ti lua respiratia”.