Un gând de toamna când bate vântul rece,
O privire aruncată la viața ce trece...
Senin este cerul iar soarele viu stralucește,
Deschid ochi și mă întreb, cine mă iubește?

Copăceii fără frunze se apleacă agonic
Și-i ger uscat și vântul bate demonic,
Câmpul fără zăpadă spre munți privește,
Privind și eu la ei, ma-ntreb, cine te iubește?

Amintiri căcălduroase dintr-o viață indepărtată
Nu ajung să-mi dezghețe lumea înghețată;
În frig Argeșul mai tare la vale pornește,
Și pierdută-n valuri, mă-ntreb, cine ne iubește?

Pe calea ferată se vede-n depărtare
Vis de căldura și fum de plecare,
Miroase a zăpadă si furtuna s-a pornit...
Eu cu spaimă-n suflet mă-ntreb, cine m-a iubit?