cu trupul din iluzii aplecat peste aceste pagini mute (peștii?)
o barcă fără vâsle-mi cere să mă duc
hai-hui prin lume
de năuc

aș vrea să mă aprind să-ți scriu cerneala ce a-ncenușit în mine
dar mi s-a culcușit în piept un câine
îl las să doarmă
până mâine

poate nu ai de mine chef îți stric în vise vagaboande noaptea
tu mai aproape ești de luna plină
iar frunzele lucind
canini

sub ochii roșii
(de felină?)