dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros

cât de plat sună ca și cum aș face plajă încontinuu

din fericire Raiul există și aici la Trei Butoaie

nisipul se odihnește printre cutele pielii

toate membrele par greoaie

până când descoperi misterul femeii

cum te ridică ritmic până la ploaie

mare și încovoiat

curcubeu agățându-se de Soare

prinzând stavrizi la țaparină

cu pletele ce mulinează căluți de mare

am mai pierdut o vară cu sufletul pe buze

rostindu-ți declarații cu rost de evantai

pentru o seară

voulez vous danser avec moi?

vino-ncoa’ te voi iubi și cu umbra

vom face ménage à trois

Luna se va dezbrăca în fața noastră

marea va încremeni într-o oglindă albastră

care-i cea mai frumoasă fotografie

a plăcerii imortalizate

surfing pe un val de sudoare?

tremură aerul într-o briză ușoară

răsfirându-ți părul într-un miraj auriu

picioarele-compas măsoară cercul dragostei

săgetat de un amorezat

ce a prins curaj de la o sticlă de vin roșu

și am plecat secat

cu gâtul răsucit

scurgându-se sângele

pe buzele fierbinți ale comorii tale

inepuizabil de primitoare

acesta sunt eu iubire

cel mai timid dintre pământeni

levitez deasupra aurei tale divine

așteptând al doisprezecelea ceas când limbile

se vor uni într-o nesfârșită poftă carnală

și voi vibra ca iarba-fiarelor atinsă de rugină

melancolic de alcoolic și bucolic de parabolic

ca infarctul salvat de o pilulă de aspirină

cel mai ieftin medicament este o fiolă de morfină

în vena înțepată de colții tăi de felină

o iau razna

copiii cresc felii de mandarină

dintre toate femeile te-am ales pe tine

o picătură rece de rouă ce aștepta să fie toridă

dorință candidă splendidă

perplexă complexă

un été inoubliable

le someil d’un ange et l’amour d’un diable

je me demande qui je suis?

un pierde-vară

nu știi

lumea este chioară

și nu vede că am o inimă ce bate în ritm de fanfară

nu mă opresc iubito

tânjesc să trăiesc pentru a doua oară

în mijlocul infinitului ce și-a deschis porțile umede

mi-au mucegăit picioarele și tot mă zbat ca un miceliu

ieșind la suprafață pălăria de soare

a unui pierde-vară

te iubesc

știu sună plat dar am prins rădăcini de colții-babei

tu trebuie să pleci sezonul e pe sfârșite

o înțepătură te oprește și întrebi nedumerită:

cine ești tu mărăcine?

răspund: același pierde-vară!

nu-mi amintesc de tine

anii se măsoară în primăveri

în rest totul este întâmplare…

dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros

am făcut noduri la încheieturi, la mâini și la picioare

m-am îngropat sub toamnă, iarnă, primăvară

de ce oare

iubesc să fiu din nou un pierde-vară?