cu gândul către stele
cu ochii spre pământ
după ce am strivit rând pe rând
cu setea unui suflet deșertic
veșmintele reîncarnărilor mele
descoperindu-mi de fiecare dată
alte chipuri
rațiunea a răspuns la o întrebare
dacă exist

am fost cerșetor și rege
nebun
războinic și geniu
avea sens totul și nimic
casa îmi era cochilie
am iubit și disprețuit
în egală măsură fiecare înveliș
nimicul avea dimensiunea punctului
de la care mă nășteam de fiecare dată

în picătura de apă văd
pești cu solzi de aur
broaște țestoase
sirene și pinguini
în vânt vulturi și cai înaripați

de pe pământ și din aer
am privind chipurile duhurilor
și m-am născut din nou