Sunt tristă acum...
asemeni frunzei toamna
când se avântă într-o cădere liberă,
circulară,
dansând în cântec ruginiu
spre nu știu unde...
cu gânduri ude
de lacrima cerului.
Dar...
cade
pe umeri calzi
și îmbătată de vis
se topește într-o emoție roză
de măr înflorit;
alunecă
lin,
suav
cu ochi de rouă
în priviri umbroase,
calde
pline de dor
spre pata roșie
unde,
în foc tainic și sacru
se face floare
luând culoare
din sfera ochilor a umerilor calzi.