poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-14 | |
IEPURELE ȘCHIOP
Înc-o dată mă încearcă fuga fără nici un rost; vreau să merg spre niciodată, umbrei caut adăpost. Iepurele șchiop mă duce, blana lui îmi crește mie, îi simt fuga în spinare, învăț frica argintie. Și suflarea lui fierbinte - mi pune ghearele în gât când eu vreau să țip cuvântul care-odată ne-a urât. Sângele fără măsură trece-n carnea iepurească – tot mai mic mă fac deodată-n șchiopătarea mea firească. Și simt iepurele blând cum încalecă pe mine și cum merg spre niciodată și cum și el însuși vine și cum fuga fără rost nu e-a iepurelui care nu mai știe ce a fost și nu-și are-asemănare. Mă devoră el pe mine și-l devor și eu cu zel – noi suntem chiar drumul însuși, noi suntem de-un fel cu el. Aerul ne e un pântec care nu ne mai încape – iepurele șchiop și omul: un cuvânt tot mai aproape. Eu alerg cu el în spate dar povara lui sunt eu – e călare dar nu poate iar scăpa de trupul meu. I-am crescut și eu în carne, umbra nu ni se desparte – om și iepure, deodată, călărim aceeași moarte. NICOLAE BÃCIUÞ
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate