Firicel de iarbă deasă
Doruri grele mă apasă,
Și mă taie și mă-nțeapă
Un dor greu, sălcie apă,
Și mă-nțeapă și mă taie
Un dor aspru, vâlvătaie.
Și îmi trece printre oase
Fir de dor, ca de mătase.

Firicel de iarbă crudă
Dorurile mă inundă,
Cu de-a sila mă petrece
Un dor viu și alte zece,
Că mi-e dor de vremea-n care
Eram una-ntre fecioare,
Fată mândră-n sat la mine,
Cu privirile senine
Și cu visele curate,
Fără gânduri și păcate.
Când pe trupul fără pată
Purtam ie înflorată,
Ca un câmp cu maci la soare
Într-o zi de sărbătoare.
Peste poalele de in
Purtam zadii cu mălin,
Cu mălinul de la poartă
Ce-a crescut cu mine-odată.
Împletite strâns în brâu
Aveam spicele de grâu,
Culese în zori de ziuă
Când trec stelele prin piuă,
Culese către amiază
Spic cu spic, rază cu rază,
Culese mai către seară
Când ies stelele afară.
La gât aveam roș` gherdan,
Răsucit, ca de mărgean,
Din mărgele mititele
Făcut de mâinile mele.

Fir de dor ca de mătase
Mi se scurge printre oase,
Un dor aspru, vâlvătaie
Mă înțeapă și mă taie,
Un dor greu, sălcie apă
Mă taie și mă înțeapă.

Doruri grele mă apasă,
Firicel de iarbă deasă.