poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-06 | |
Lumea întreagă s-a pregătit
Să cadă în ultima dizgrație, Iar tu îți iei zilnica rație De sforăit. Se moare, se ucide cu spor, Trăiesc popoare pe apucate Cad capii pe capete, Tu sforăi de zor. A fi sau a nu fi Întinat, omorât, umilit. La tine problema a devenit A sforăi. Nici nu ești fericit, Nici nu te doare cotul, Căci tu trăiești totul Prin sforăit. Te răsucești mormăind, Te visezi împărat peste o țară Pe care o conduci cu fanfară, Sforăind. Ce-ți pasă ție că Terra o rană-i, Că omul e stins, un tăciune? Nu-ți pasă de nimic azi pe lume Căci sforăi. I-au mai rămas speranței Doar niște bandaje uzate: Se vor rupe și vor cădea toate, Iar tu sforăi-vei. Și-atunci când tot va trebui Să te trezești pentru-a muri, Ea, moartea, te va ocoli Fiindcă vei sforăi. Și singur în lume rămânând, Unicul succesor al erei slute, Vei fi emblema lumii mute Sforăind. Julia Kretsch 25 noiembrie 1996 Poiana Câmpina
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate