poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-05 | |
După veacuri lungi de sete,
După morți și chinuri crunte, Priponindu-mă-n perete, Mi-am clădit în gând un munte. Ca să-l urc mi-au mai rămas Câteva zeci de secunde, Smulse aprig dintr-un ceas Vechi, cu limbile căzânde. Am să-l urc, o să vedeți, Până-n vârf, n-am să mă las. Sprijinindu-mă-n pereți, Voi sfida bătrânul ceas. Primul pas îl fac. E bine, Nu am teamă de cădere. Gânduri ce țipați în mine, Mă distrageți, deci, tăcere! Mă rănesc, dar n-am habar Căci privesc numai în sus. Ceasului i-aș cere doar Câteva secunde-n plus. Urc fără popas, mereu, Dar totu-i fără folos, Căci, deodată, ceasul meu Sună, țipă nemilos. Frigul, bezna mă cuprind, Cad rapid și meteoric. Ceasul mă privește rânjind După limbile cadranului sferic. Mă izbesc de o apă neagră și rece, Mă risipesc în neantul tăcut. Nu pot să strig și gândul îmi trece Și-i muntele meu pe veci pierdut. Și vlagă mai găsesc rămasă-n mine Doar cât s-apuc ceasul cu sete De limbile-i bătrâne și senine Și râd plângând, izbindu-l de perete. N-a mai rămas nimic din acest tot, Doar amintirea ce m-a fulgerat căzând; Să mă trezesc nicicând n-am să mai pot Căci voi visa la muntele ce l-am clădit în gând. Julia Kretsch 15 noiembrie 1996 Constanța
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate