Pășind în sala de oglinzi
a gândului pustiu...
mi-e teama ca exiști
Mi-e teamă sa mai fiu.

Din triste camere neuronale
răzbat la mine-n suflet
ecouri mortuare
de plansete și scâncet.

M-ai parasit tu Doamne
cu ceata ta de îngeri
sau rațiunea-ți doarme
în somn anost de plângeri?

-Să mă ridic o dată...
Un gând abia adie;
-Să pun mâna pe-o Pată
și muză ea să-mi fie.

Pătați din tălpi în creștet
și cu pacate-o mie
să ne oprim din scâncet
- Să facem poezie!