Imi lipseste senzatia unei minuni,
care si dupa ce trece nu mai lasa in spate
un suflet amortit.
Gandurile reci ma apropie de un destin friguros,
iar adevarul meu are putine minciuni.
Daca ai putea intoarce pagina
ti-ai putea incalzi viata,
iubind pe cineva nou.
Intins in lumina asta rece,
ce putea fi e scris pe nisip.
Iar mareea se apropie.

Imi lipseste mintea minunatului,
amanta mea tristetea i-a abandonat
pe ceilalti pentru mine.
Nu-i place de altcineva. Numai de mine.
M-am obisnuit.
Ma uit la tine si caut motivul,
pentru care dragostea ce n-am avut-o
a trecut pe langa noi.
De ce nu vrei sa iti aduci aminte
de ce putea fi?
Spune-mi unde esti, spune-mi cum te simti
o sa-ti spun ce iti doresti.
Ai fugit atat,
toate zilele mele sunt mizerie,
asa ca daca prea multa durere s-a strans
adun-o pe toata arunc-o in sus,
si las-o sa ploaie pe mine. Las-o sa cada.
La noapte o sa dormi mai bine.
Nici nu ma cunosti.
Nu-ti face griji pentru un strain.
Sunt obisnuit.

Stau intins in abandonare totala.
Ranile care nu mi se mai vindeca
dor din nou.
Si nimeni nu le stie.
Suferinta nu se vede, dar durerea creste.
E scris pe vant, ca poti scapa
numai iubind pe cineva nou.
Nu ma mai pot misca,
in curand lumea se va afla intre noi,
si te voi pierde a treia oara.
Undeva o dragoste incepe,
intr-un loc ce nu-l cunosc
doi iubiti se opresc,
se vad si-apoi se recunosc.
E dimineata deja?