Nu-mi coborî sprânceana suită a uimire
Spre fruntea înca plină de-atâtea întrebări
Nu-mi spune prea din vreme de-a fost sau nu iubire
Mai lasă Întâmplarea să-mi plămădească stări

Și nu-mi deschide ochii să văd ce grozavie
Ne locuiește viața, hrănindu-se cu noi,
Mi-e bine-așa, de aceea mai lasă-mă să-mi fie
Iluzia ca unu înseamnă, totuși, doi.

Să-mi port singurătatea la gât, ca pe-o eșarfă
Și ție să-ți scriu zilnic, cât dormi, câte-un poem,
Îmi iei și-ți dau...e, totuși,un simplu schimb de marfă
Motiv Eu și cu Mine un bruderschaft să bem.