Dacă-ți simți zilele deșarte
Iubito, după ce-am să mor,
Nu te-ntrista ! Nu sunt departe!
Și află că m-am stins de dor.

Întâi, mi-a sângerat privirea,
Pierdută-n roșiile apuneri
A soarelui. Pe când iubirea,
Înnebunea sub presupuneri.

Apoi, mi-au lăcrimat pleoape
De-a ta ivire bucurate
Și de fiorul că de-aproape,
Te voi privi pe săturate !

Iar în final, în sânge seruri
Au împietrit căldura care,
Mi-a arătat că sunt sub ceruri
Singur, căutându-te spre zare.

.............
Când te-ai întors, răpus de dor
Tu m-ai aflat. Da-s prea departe !
Iubito, după ce-am să mor,
Să-ți fie zilele deșarte !