poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-28 | |
și iar s-a făcut luni
și merg bezmetic la școală ca și cum până acolo ar fi un drum îngrozitor de lung dau cu capu' de stâlpi mai mult din plictiseală drumul nu e așa de lung la dracu poate o fi doar nebunia mea la mijloc starea aia de care-ți vorbeam aseară la telefon pe jumătate adormit jumate mort era a mea de fapt a mea cu totul și mă înghițea ca o explozie dinăuntru întelegi asta cu tot cu amintirile mele pe care n-ai dat niciodată doi bani amintirile mele cu gust de limfă acum nu mai sunt imun nu înghit nici una din pastilele tale și ce dacă noi avem o altă construcție tu singură ai spus noi suntem dieriți altfel în planuri separate complet suntem divizibili niciodată legați de realitate noi diferit de noi noi suntem tu plecăm mereu din puncte diferite ca și cum n-am vrea să găsim un loc comun eu înnebunesc căutând singur de fapt înnebunesc în general trântit la pământ arătând ca o groapă comună iar în tine nu e loc nu e loc nu e loc a fost vreodată azi-noapte n-am dormit aproape deloc de când ai plecat am încercat să înțeleg ceva din distanța asta bizară dacă tot nu reușesc să mă împac pur și simplu cu ea "you should be my unintended...the one.." în urechile mele asurzite deja îmi simt pașii intrând în parchet florin zicea că vrea să moară și să se nască din nou sau măcar să moară până la urmă doar asta mai era de fapt asta conta eu n-am știut ce să-i spun cum dracu în definitiv și eu eram în același punct doar că uitam mai ușor mă obișnuisem cu tot mess-ul în care ne învârteam păream de neatins în fine lui i-am spus să aștepte ca un fake de parcă aș fi crezut măcar o clipă că asta era soluția numai că eram prea gol și cuvintele îmi treceau prin epidermă ca niște lame încinse peste degetele zburând aiurea pe tastatură întuneric în cameră și deasupra
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate