dintre multe pete de alb
răsăreau ochii tăi cerului
la răspântii de zăpadă

glumeau păsările de nea
căzânde spre cerul înghețat
de atâta noapte împrăștiată în alb
oameni nou-născuți ai luminii
își căutau fularele undeva
spre al treilea nivel
doar primul bulgăr era mai mare

mi-arsesei înmărmurirea
și-mi promiteai că va ninge mereu
nu va putea nimeni s-alunge
povestea de iarnă din noi
mereu basm despre veșnicie
îți sărutasem cu foc tâmplele
doar bulgări de cer se-auzeau
acoperind lumea din jur

ninsoarea noaptea-mi albește
somnu-ți se-așterne senin
brațelor mele
pline de bulgări