Îți voi spune Anais ție care prinzi contur
Din surdina crenelată a ceții unui vis de opiu
Din crevasa ghețarului minții ori a simțurilor carnaval venețian
Eu te iubesc cum marea își iubește înecații nuferi
Ce-i culcă molcom in spuma pufului de păpădie și-a norilor castel
Ce rădăcini de alabastru azurului implântă in manieră de penel
Ai savurat Anais laudanumul îndulcit cu coaja de scorțișoară a inimii mele
Și florile vitralii cu parfum de catedrală ce-n păr îți împleteam
Și zbuciumul eliberării din carcera sufletului tau unde scrijeleam ieșiri mutilându-mă