poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-17 | |
Capela alba întunecata
Se-arata- n fata ochilor tai Si-atât de palida asteapta În urma pasilor asa de grei Si cripte negre prafuite În orizont se mai zaresc Pe drumuri înca nevazute Cararea ele-ti urmaresc Iar edera ce-n asta vara Crestea pe stâlpii descompusi E moarta parca-n fiecare seara Ca cei de-aici , de mult rapusi Sinistre-s numele ce-s scrise Pe pietrele de-acuma vechi Si poze atât de-ngalbenite Din care te privesc doi ochi Si lumânari de mult aprinse Mai ard plapând pân' la apus Lasând pe veci însa nestinse Umbrele celor ce s-au dus Fugind , imagini se perinda În fata pasilor tai grei Privirea ta mereu plapânda Ascunde taina amintirii ei Cum crucea înnegrita pare De ploi si anii ce-au trecut Se vede scrisa-a sa plecare Si vorbe mute , vorbe ce-au durut Si rudele acolo-s îngropate Copii lor în alt mormânt Dar cine-acum mai poate Sa crute iar acel pamânt Uitati de toti ei mai vegheaza Cu sufletul lor înghtat Se-asteapta-acum o alta raza Si înc-o zi , din nou s-a luminat Peste morminte iarba-i verde Si iar s-au prabusit câteva cruci Curând si cimitirul se va pierde În noapte cu-ale lui naluci Timpul ce-a ramas si ce-a trecut De-acum îsi spune el cuvântul Caci cimitirul vechi este pierdut Printre ruine s-aude numai vântul .
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate