Mi-am privit primavara
din palmele goale
Era plina de curcubeul rasturnat al zambetului tau
Cerul deasupra,
cer mai albastru decat ochii tai,
Mi-a picurat seninul in suflet.
Mi-am indreptat ochii spre tine...
Te scaldai in lumina argintie a lunii
Atunci,te-am strigat pe nume
Dar n-ai raspuns...
In linistea noptii a rasunat doar
coarda rupta din pianul vechi al timpului
Pe geam stropii mici se scurg
ca lacrimile singuratatii...
Prin perdeaua lor,ma uit dupa tine
Nu te vad!
Unde esti?
Cu ce anume sa te chem?
Sa-ti spun speranta,iubire...sau sa te chem fericire?
O adiere lina mi-a spulberat
petalele albe ale visului meu de primavara
Si...din zborul lor,ai ramas tu!