ÃŽn noapte se aude un suspin ,
Fiorii te-mpresoară tot mai reci
Către Dincolo ca să poți să treci
Din calea vieții tot mai lin , mai lin ,
ÃŽn noapte se aude un suspin .

Și un suspin se-aude-n noapte ,
Fără să vrei tu te închizi adânc
În sufletu-ți acuma ca de plumb .
Ești otrăvit în negru mai departe .
Și un suspin se-aude-n noapte .

ÃŽn noapte un suspin se-aude ,
Trupul tău trist devine tot mai greu ,
Rostogolindu-se – n pământ mereu
Printre păcate reci și frunze ude ,
ÃŽn noapte un suspin se-aude .

Nu . Nu vei ști vreodată ce e acel suspin ,
Tu te-nfiori mereu , devii mișel ,
Cu sufletul vei merge înspre cer
Ca un imens și mândru crin …
Tu nu vei ști vreodată că , mut , ai fost suspin .