ȘI IAR

Și iar
după o zi îndurată cu silă
iar vine noaptea
cu fața afumată
de o troiță fumegândă

cerul se prăvale
peste nesomnul meu
noian de stele stinse
sori abulici
stau întorși
cu fața sângerie
a zorilor
spre lumi ce abia
se vor naște

nori opaci
picurători –
păsării fără aripi
și fără ochi –
se vor năpusti asupră-mi
plouându-mă
întunecându –mă
ciugulindu-mi de pe creier

vă-ntreb pe barba
cărunților mei străbuni
ce mai vrea
noaptea asta rânjitoare
într-o indolentă zi
de luni