Trăiau de mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete:
El era ea
Și ea era el,
Ea era ea
Și el era tot ea,
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.

Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine
Care cine mai este,
De unde și până unde
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp,
Trecea timpul ca pe apă.

Voiau uneori chiar să se sărute,
Dar își dădeau seama, la un moment dat,
Că amândoi sunt ea
Mai ușor de repetat.

Atunci începeau de spaimă să caște,
Un căscat de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent
Și cealaltă ținea ghemul