Altfel ninge ziua
Sub pas de om grăbit
Purtându-și traista plină de pământ
Spre casa în care fiecare zi
Începe cu aceeași dimineață.
Nu mai ai timp pentru fulgi,
Nu mai ai vreme,
Vremea nu o mai ai,
Ascunsă fiind după fiecare cută de pe frunte,
După strigătul negru și mut!
Iat-o, aceeași mamă
A acelorași copii,
Aceeași basma
Purtată în același fel
Prin țara
Inegal ninsă
De pasul greu al omului grăbit…