A venit viața peste mine, iar eu mi-aș dori să pogoare zeul ca să mă facă un copac – acela care se ascunde între gândurile mele cu crengi fluidificate.

Ne-am revăzut azi.
Ne-am despărțit de șase ore și un an.
Ne-am privit de departe.
Miop.
Vineri.
Cam de la un metru.
Ne-am zâmbit în cercuri.
M-a invitat la cafenea.
Ca altă dată, eu am vorbit mereu fără a-mi conștientiza spusele sub cerul vioriu ironizând sentimental oamenii din stradă pe care-i vedeam pe fereastră; el și-a înșirat invizibil diegeza absentă, decadentă sub un pantof diluvian.
Am fi putut face dragoste.
Ei s-au aruncat sub copacul cu vultur, s-au zbătut-pești, s-au retopit conjunctiv unii spre ceilalți și n-au mai reînviat și atât.
Din greșeala cosmicului prelucrat, m-am întâlnit azi cu fosta lui amantă. Două negrese uitate, una mai albă, una mai neagră - ce diferite irevocabil eram una față de alta. Pe mine mă durea nodul hieroglifei și o oaie miraculoasă.
Pe ea nu o durea.
Am ieșit împreună.
Am zâmbit adâncit.
Eu rea de iarbă, de anotimp.
Ea prea senină.
Miop-dezordonat-dar-vorace-.-am-fi-putut-face-dragoste

Caii visează pătrat peste cai la un nu știu ce cu prepuțuri agățate în formol și cu feministe pur și simplu