poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-06 | | Înscris în bibliotecă de Mihaela Butnaru
Citeam de mult. Din după-masa ceea
cînd ploaia la ferestre fremăta. Vîntul de-afară nu-l mai cunoșteam în cartea grea. Priveam în carte cum te uiți în oameni, în oamenii întunecați de gînduri, alături timpul se zgîia la rînduri. Brusc paginile-au răsărit senine și-n locul bîiguielilor firave sta scris pe toate seară, seară... nu m-am uitat pe geam și totuși curg cuvintele și șiruri lungi se frîng din rîndurile lor împrăștiate... Acuma știu că peste încărcate grădini,sclipind, sînt bolțile departe; soarele ar fi trebuit să mai coboare. Și-acum se lasă noaptea peste zare; risipa se adună-n pîlcuri rare, pe drumuri lungi trec oamenii în noapte și de departe ca și cum ar crește nimicul întîmplat se deslușește. Și dac-acum ridic din carte ochii, nimic nu mi-e străin și totul mare. aici trăiesc ce se petrece afară și peste tot nimic n-are hotare; dar mă-mpletesc și mai adînc în linii cînd ochii mei pe lucruri se coboară, pe simplitatea gravă a mulțimii; atunci încet pămîntul se revarsă. Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă: întîia stea e cea din urmă casă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate