în zori când tremură luminile pe cer
sărutul care-mi apasă gura când prin umbra ta clătinându-se
îmi văd copiii îndepărtați când mă ridic și îmi asvârl mâinile
în urma ta
ecoul lor strivindu-se-n ca-n bălți
și-n ultimele crengi de fum atârnă
descompusele mere de săracă așteptare când pui urechea în pământ
în zori când piere ucigașul mă nărui
schimbă-ți drumul treci prin ală parte
nu cumva privirile-mi să-ți tocească trupul
treci piatră infernală prin altă parte
mă trezești până și din vis cu ochiul plin de nisip
scoate-mi Doamne duminica din săptămână
lasă-mă fără de nici o sărbătoare
numai împarte-o zilelor ei

eu mor tu mori el moare