Lasa-i mama sa ma creada
Nebunul de la coltul strazii.
Ei sunt saraci, nu stiu sa vada,
Decat mirosul prazii.

De fug din algoritmul lor
Intr-un mister anarhic,
Le mai zadarnicesc un zbor
Spre un sistem ierarhic.

Mai bine scriu inc-o betie,
Sau imi aleg o groapa,
Din cele care, cu mariminie,
Confratii mi le sapa.

Le daruiesc din neuronii mei
Cazuti in nevisare.
Si mituiesc vreo patru zei,
Sa-mi dea o amanare.

Doar tu stii taina mea,
A calatorului venetic,
Ramas numai din vina ta
Un expulzat genetic.