În seara asta am ales sa fiu o goeletă întoarsă în port
Cu sufletul meu de ambarcațiune cu pânze înțărmurită și cu două catarge
Hoinărind pe cheiul de lume încă neîncețoșat.

"Vederea încă mi-e clară, iubito -
- va trebui să fugim din calea roirilor și ploilor de stele care coboară anume spre noi ropotitor.
Nu-ți mai lega acum clopoțeii albaștri pe după picior și nici nu-ți desprinde cozile din aur bătrân și strălucitor.
Fugim o fugă surdă și mută și nevăzută
În ultimul port al luminilor ce margini de-nalță atunci se scufundă
Cu ceruri cuminți și umbroase - clădite tare demult în straturi de cărbune
Păzit de vânt și de ploaie nestăvilit."

"Fii pe pace, iubite, privirea mea printre maree-a oprit și n-a odihnit."