Azi,
sunt azi
timp suspendat
și nu vreau să fiu.
Simt un dor
pe fiecare gând
ce îl ating
gânduri de tine
de ieri, astăzi și mâine.
Azi, nu vreau să fiu,
vreau
să fiu ieri
când eram primăveri
pe brațe purtam
flori parfumate de meri
de unde ai cules una câte una
așezându-mi pe trup
cuvântul dragoste.
Azi, nu mai ești
a rămas doar cuvântul
de măr inflorit;
în golul plecării tale
fiind doar azi
zi neobișnuit de lungă.
Vreau să fiu mâine
când vii
cu florile de mac încins
de dor aprins
să umpli golul
cu iubire de mac.
Dacă ai veni azi
nu aș mai vrea să fiu
ieri sau mâine
ai aduce cu tine
florile de măr și mac
presărate
cu iubire,
dor
peste pat
și mine,
aș ieși din cererea mea
de ieri și de mâine
va veni timpul cu tine.