Zbucium de gânduri suflate
Pe țărm, zdrobit ideal,
Bizar rol și țel,
Ajuns levant în inimi rănite.

Mistral de idei picurate
În Universul feeric,
Incestul trupului poetic,
Rămas doar glasul pământ.

Nevoie de hrană, de apă, de aparente,
Nevoie de bani, de nimicuri, de vid,
Să lupți pentru tine, hai luptă străine!
Căci viața-i ruină, iar tu ești doar gând.

Aș smulge cu ochii, cu mine,
Lanțul ce strânge nevoia de Tot,
Să pot să vă văd mântuiți pe voi Toți.

În propria-mi agonie mă scald,
Zbor cu aripi de lut,
Trestia și râul s-au înecat
Haos, genune…bizar rol jucat...