Privesc acum prin amintiri,
Îmi cade-o lacrimã fugarã…
De ce s-a terminat asa?
De ce nu e ca-ntâia oarã?
Sã mã-nfior la un sãrut,
Sã tremur iar când mã atingi,
Sã-mi potolesti un mic suspin,
Si sã te vãd cã nu mai plângi.
O lacrimã îmi cade iar din ochi
Încerc sã o opresc, dar gustul ei
Atât de-amar, atât de trist…
Mi-aduce un torent ce curge pe obrajii mei.
Dac-as putea eu ti-as fura durerea,
As lua-o si as închide-o într-un mic sãrut
Ti-as alunga suspinul, ti-as lumina iubirea
O, ce n-as da sã ne iubim ca la-nceput!
O lacrimã rãzleatã se pierde iar în vânt,
Îmi jur cã-i ultima, e pentru tine dragul meu
Nu vrea ca sã disparã ,se frange-n simplu gand
Si vrea sã spunã ,,Adio” ? si nu mai e, s-a dus pe chipul tãu