Stau într-un borcan rece
de hrană expirată,
printre melci morți
și tulpini de Elodeea.
In jurul meu înoată
faianța murdară, pereții plini de igrasie,
chiuvetele umplute cu ambalaje expirate
și oamenii,
mai mulți ca niciodată,
bubuitul bocancilor pe
pietrele reci,
zgomotul infernal al cheilor infinite
omoară timpul și oglinzile
secate de viață.
Dar eu sunt viu
printre melci morți
și tulpini de Elodeea,
deasupra mea capacul înfiletat,
în jurul meu cilindrul infinit
de sticlă
și liniștea dogoritoare
curge