poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ poemul beÈ›ivului care bea pahar după pahar ca să facă luna să dispară ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-18 | |
În singuratatea ce a cuprins munții
răsună un răget al tăcerii, care cuprinde întreaga mea ființă și-mi zgârie neplăcut timpanul. Iau un pietroi și-l arunc în râpă... îi aud zgomotul plăcut,ca un balsam pentru un suflet ce l-ai lăsat să rătăcească în neant. Doar calul meu mă înțelege și oftează la tristețea mea. Fac focul și mă-nfășor în cergă și cu capul pe șa adorm, iar focul îmi dă că.dura feței tale. Nechezatul de agonie nu-mi spune adevărul, ci mă înșeală, spunându-mi că e glasul tău. Frigul dimineții își proptește geara în spatele meu și doar când simt mirosul lupului pungaș îmi dau seama că el sfășie trupul sărmanului meu murg.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate