poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-17 | |
Sunt prea aspru, prea bătrân
să mai cochetez cu macii, cu fluturii... S-au adunat atâtea istorii, des aventures qui sont plutôt des mésaventures, încât între vertex și eurion nu mai e loc pentru nici o povață. E prea tîrziu să mai învăț legile măreției. N-am studiat îndeajuns atmosfera, despre lumina rece am prea puține date, n-am ținut seama de zodie, de aștri, abecedarul metafizic l-am ignorat cu bună știință și vai, în general am absolvit o existență precară, drept care toamna mă privește străină. Nu e nici măcar reproș în privirea ei, e numai absență, Stânjenitoare absență. Și mai ieri ne plimbam de mână prin parc, și mai ieri eram romantici, și mai ieri... o, cerule să nu mai vorbim de actul poeziei la trecut! Începutul e prea departe pentru a reinventa stângăcia primilor pași, părul mi-e prea nins de zăpezi adevărate pentru a-i pune panglici și bucle. E prea târziu pentru măreția tristei recuzite de operetă. Valsul născocește la infinit grațioase sentințe. Fără recurs. Mă înfățișez vouă, gol, cum sunt : un topos utopic în care mă pierd, pierzîndu-vă pe voi codrii de simboluri goniți de suflul acerb al deznădăjduitei nevoi de ficțiune. Iată-mi membrele intenției, sângerânde Stânse în atelele fragile ale versului. Iată-mi intențiile fracturate, zdrobindu-se, în slalom uriaș, de realitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate