Mă iau păgână
și mă plec
în fața Negrelor Biserici.
Genunchii mei
crescuți de-a drept'
cu rotunjimi din dușumeaua zării,
i-așez aici
pentru-a-nălța
un cânt
acestor oase ce le simt
arzând in mine
ca un rug.
"Mă ierte Domnul
de-am să fug
și de-am să-mi tai
din rădacină brațul drept
să nu mai pot culca in el
umbra care mi-ai lăsat pe piept.
Mă ierte, dar,
Domnul cel Sfânt."