Acum un secol, eram fulgerul sângeriu
ce încerca să-ți atingă fruntea plecată…
acum un deceniu, eram scânteia
din stele, stinsă în liniștea viselor tale…
acum un an, eram cămașa de rouă
ce-ți mângâia frăgezimea trupului…
acum o lună, eram doar o picătură de rouă
absorbită de seceta buzelor tale…
acum o săptămână eram o vâltoare de sânge
zvâcnind în gândul tău zbiciumat…
acum o oră , eram gândul neînțeles
ce îți exploda în mii de fiori străini…
acum o clipă, eram întâia lacrimă
născută din izvorul privirii tale.

Privire regăsită după un mileniu
atât de tristă, rătăcitoare…