noaptea țin căștile lipite de inimă
îmi bombardez arterele cu ritmuri de jazz
și tot corpul mi-e un oraș al negrilor
plin de dragoste și fum.
noaptea se șoptește dragul meu
noaptea omenii învață să se asculte unii pe alții
atunci eu mă pierd printre stări
îmi caut păsările
mă leg strâns de mine
și încep să pictez alți ochi
alte buze
nu, nu-mi place cum m-ai iubit tu ultima oară
nu mi-ai lăsat nici măcar un sărut în interiorul palmei stângi
dar am să mi te cos pe cerul gurii!
și astfel voi fi singurul om ce poate atinge zborul cu limba.