ce frumos mă-mbăt cu mine însumi
și mă dărui cărților, încet
sunt și Magdalenă și ascet
când suspine albe aflu-n plânsu-mi

e durerea lutului de-abia
smuls și modelat să prindă formă
nefiind în nici un fel conformă
nici cu timpul nici cu starea sa

vă iubesc pe toți, deopotrivă
dar pe toți, la fel, vă suspectez
eu trăiesc de mult ce vă visez
și de-adânc ce-mi sunteți împotrivă

înțeleg, chiar dacă-i prea devreme
că vă port pe frunte, sacru semn
crucea mea de sânge și de lemn
viața mea mutată în poeme