Între poeme scrise doar pe seară
Oglindă-mi este doar acest poem,
Penițe-mi ard cerneli din călimară,
Cuvinte se renasc pe un totem.

Pe drumul aspru-al carelor de foc
Se-aștern zăpezi să primenească dorul,
Iar tu, visezi în casă la un loc
Cu porți de lemn, pe șoapte ca fuiorul.

Nu voi raspunsuri între slove dulci,
Completul și-a rostit sentința,
Prea repede rotit... ca la un bîlci,
Pe-un carusel mai amețea dorința.

În semne de complici la congruență
Și în zăpezi ce fură astăzi drumul,
Se naște lira ca o penitență
Doinind încet, precum în sobă fumul.