E greu să judecăm femeia,
sublima, nobila ființă!...
Eu n-o să-ncep de la Medeea,
chiar dacă ea și-a spus ideea
ci mă refer la orice Evă
dar numai fără rea credință!

Luase Dumnezeu Pământul
și Îl făcu pe Om din lut;
a coborât din Cer cuvântul,
a dat viață cu-n sărut...
Suflarea Lui pornise vântul!

Și-așa, cum sta-n Necunoscut,
Își dete Creatorul seama,
că nu va suporta bărbatul
singurătatea-n Absolut!

Și parcă-L cuprinsese teama
că nu-I va reuși Lucrarea;
că nu-și au rostul munții, marea...
că n-are frumusețe zarea...
și nici eternul Lui sărut!

Dar ca să fie totul bine
în Ziua a 7-a, de odihnă,
Femeie!!...Te-a făcut pe tine!
eu, bun creștin, îți spun:LUMINÃ!!

N-a înțeles atunci bărbatul,
ce s-a-ntâmplat cu coasta lui,
nici ce înseamnă ,,jumătatea'',
din mintea lui și- a orișicui
dar,
mai târziu , când mai s-o piardă
în fața Șarpelui viclean,
care-o convinse-ascuns prin iarbă
să muște mărul ancestral,
Adam uită de tot de Domnul
și devastă sălbatec Pomul
căci deveni pasional!

A fost un gest impersonal
sau prima formă de iubire?
Efectul e transcedental!...
eu, bun creștin, îi spun:TREZIRE!!!

Adam s-a-ndrăgostit de Eva
când a-nțeles c-avea rival
pe-un Șarpe plin de nesimțire!!!