poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-01 | | Înscris în bibliotecă de Bejliu Anne-Marie
O,rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare. Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș Osînda lui în vremuri viitoare S-arate lumii dreapta-ți judecată, Să fie-o pildă pentru ticăloși! (din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou) Sclav al onoarei, suflet drept, Jignit de clevetiri mărunte, Poetul cu un glonte-n piept Muri plecîndu-și mîndra frunte!... Ocara lumii și minciuna L-au supărat, nu l-au supus, Și singur ca întotdeauna S-a răzvrătit... și-a fost răpus! Răpus! Ce rost mai are plînsul Și corul laudei deșarte Și scuza foanfă pentru dînsul În fața împlinitei soarte? Oare nu voi ați prigonit Talentul lui cu-nverșunare Și ca să rîdeți ați stîrnit Din foc ascuns văpaie mare? Fiți veseli! A căzut învins În cea din urmă crudă luptă Și-acuma geniul lui e stins, Cununa lui de lauri ruptă. Calm, ucigașul a țintit Și-a tras. Și inima-i păgînă Urma să bată liniștit; Nu-i tremura pistolu-n mînă. E de mirat? Un venetic Zvîrlit la noi din întîmplare, Umblînd pe-aici la vînătoare De ranguri, suflet de nimic; Bătîndu-și joc în chip obraznic De limba noastră și de țara-ntreagă, El a lovit în gloria noastră dragă Și n-a putut să înțeleagă Ce om doboară brațul lui năpraznic. Și-acum poetul în mormînt e-nchis La fel cu cîntărețul drag pe care Atît de minunat ni l-a descris, Ros de-ndoieli chinuitoare, Și care ca și el a fost ucis De-o mînă rea, necruțătoare. Lăsîndu-și buni prieteni și bucurii senine De ce-a venit ăn zarva acestei lumi meschine, Vrăjmașa sufletelor îndrăznețe? Dînd mîna cu un ipocrit mișel, De ce-a crezut în vorbe și-n chipuri false, el Care-i știa pe oameni demult, din tinerețe? Cununa lui de lauri i-au scos-o și i-au dat Una de spini cu lauri împletită; Dar spinii bine-ascunși l-au înghimpat Rănindu-i fruntea lui slăvită, Ceasul din urmă i l-au otrăvit Cu glume grosolane în șoaptă strecurate, Setos de răzbunare a murit Scîrbit că-i sunt speranțele-nșelate. S-a stins dumnezeiasca lui cîntare Și n-o să mai răsune nicicînd și nimănui; Și unde-i el acuma e întuneric mare; Pecetluită este gura lui. Voi, însă, fii înfumurați Ai unor tați vestiți prin mîrșăvie, Care cu tălpi de rob călcați Vlăstarele lovite de urgie; Voi care, lacomi, lîngă tron pitiți, Ucideți Libertate, Genii, Glorii, Cînd apăreți, de lege ocrotiți, Muțește adevărul și tac judecătorii! Dar este- n cer un strașnic judecător cinstit Care pe voi, aleșii desfrîului, v-așteaptă; Cu aur el nu poate fi plătit Și știe orice gînd și orice faptă. Zadarnic veți veni cu vorbe rele La judecata cea de sus: Tot negrul vostru sînge nu va putea să spele Sîngele poetului răpus.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate